Parintii care isi controleaza copiii adulti: Afla mai multe

Parintii care controleaza nu inceteaza sa controleze doar pentru ca copiii lor sunt adulti. Dimpotriva, in acest stadiu ei tind sa exercite mecanisme de control mai sofisticate, cum ar fi santajul emotional sau victimizarea. O analizam mai jos.

Obtineti sfaturi de care nu aveti nevoie. Fiind subiectul unui repros constant. Recomandati ce trebuie sa faceti si ce sa nu faceti. Foloseste santajul, acel limbaj manipulator care fura motivatia si chiar stima de sine… Modul in care parintii isi controleaza copiii adulti este adesea atat de sibilin incat s-ar putea scrie o carte.

Totusi, cartea respectiva ar fi de fapt un jurnal de suferinta si de plangeri reduse la tacere. Pentru ca a ajunge la maturitate si a avea pe spate umbra lunga a tatalui care supravegheaza si critica sau a mamei care foloseste o mie de trucuri pentru a continua sa controleze, submineaza propria demnitate si face toate aceste dinamici invizibile in societatea noastra .

O societate care continua sa exalte si munca parintilor si care vede in familie acel refugiu al iubirii neconditionate care acopera si imbogateste totul. Cand uneori, parintii si stilul lor de crestere si educatie actioneaza ca niste fabrici autentice de nefericire. O suferinta care se inoculeaza in copilarie si care, in multe cazuri, persista la varsta adulta.

De ce exista tati si mame care isi controleaza copiii? Mai mult… de ce nu pot acei copii sa scape de aceasta influenta in majoritatea cazurilor? O analizam.

Parintii isi controleaza copiii adulti

Multi parinti isi monitorizeaza copiii adulti de aproape si chiar de la distanta. Nu conteaza ca acest fiu sau fiica a parasit deja casa familiei si are o familie proprie si o viata separata. Cordonul ombilical ramane neintrerupt si prin el continua sa hraneasca acea iubire otravita care cauta un singur scop: sa-i faca sa aiba in continuare nevoie de ele.

Daca ne intrebam ce se afla in spatele nevoii de control in acest tip de dinamica, raspunsul este simplu. Cine cauta sa controleze incearca sa atenueze un sentiment de lipsa .

In acest caz, ceea ce cauta parintii este sa se apere impotriva singuratatii, convingandu-si copiii ca ei sunt inca esentiali pentru ei. Apropierea (si dominatia) le da sentimentul de a continua sa fie folositori, de a detine puterea si astfel atenueaza stima de sine scazuta si acea personalitate distorsionata care nu vede suferinta generata de comportamentul lor.

Faptul ca copiii sunt adulti nu descurajeaza un pic de la aceasta nevoie de control. Tehnicile trebuie sa fie mai sofisticate, dar cineva care si-a petrecut jumatate sau o viata intreaga fiind manipulator psihologic gaseste intotdeauna cai si strategii. Nu conteaza daca copilul continua in casa sau a parasit-o deja. Retelele de control continua sa se raspandeasca si sa se sufoce cu multa pricepere.

Teama parintilor de a lasa viata sa curga natural

Cine controleaza, asa cum stim deja, o face motivat de sentimentul de lipsa, dar si de frica. Le este frica ca viata unui copil va continua pe drumul sau cu independenta, maturitate si libertate departe de casa. Orice incercare a acestora din urma de a-si asuma fraiele propriei existente este interpretata ca o nemultumire, iar emotiile la fel de ascutite precum furia, furia, angoasa apar instantaneu…

A vedea cum copiii indraznesc la un moment dat sa-si ia deciziile in probleme de munca si personale este interpretat ca putin mai mult decat o amenintare. Mai mult, tatal sau mama care controleaza il va face sa vada ca prin acest pas ceea ce realizeaza nu este altceva decat sa-i raneasca , pentru ca… „Cum indraznesti sa mergi la munca in alt oras si sa ma lasi in pace?” „Cum iti trece prin minte sa ai acum un iubit sau o prietena cu ceea ce am nevoie de tine?”.

Aceste tipuri de parinti ridica doar ziduri pentru ca viata sa nu curga, astfel incat viata de zi cu zi a copilului sa se blocheze complet.

Parintii care isi controleaza copiii adulti, cum o fac?

Parintii care isi controleaza copiii fac acest lucru in moduri ascunse, indirecte si dureroase . Este un tip de manipulare atat de insidios incat copiii nu stiu foarte bine cum sa-l explice atunci cand vin la terapie psihologica.

Acea panza de paianjen care prinde si ingradeste libertatile, in realitate, a fost mereu in preajma lor, incapsulandu-le, astfel incat uneori sa-si asume ca normal ceva ce nu este deloc normal.

  • Parintele care controleaza este intotdeauna acolo pentru a „ajuta”, dar din cauza acestui ajutor aparent bine intentionat, au o scuza pentru a domina. Astfel, faptul ca ne ajuta financiar, ca indeplinesc anumite sarcini pentru noi le serveste in cele din urma nu doar sa-i controleze, ci si sa santajeze si sa continue sa exercite autoritatea.
  • Pe de alta parte, se folosesc si de acea manipulare emotionala care arunca asupra fiului sau fiicei sentimentul de vinovatie constanta , de abandonare, tradare sau ranire a parintelui.
  • Controlul se exercita si cu cuvantul, cu acele consilii care stiu sa ordone si care nu ezita sa ne spuna ca este „spre binele nostru, pentru ca ei stiu ce este bine pentru noi”.

Cum sa iesi din inchisoarea parintilor care controleaza?

Reflectarea asupra relatiei pe care o avem cu parintii nostri este o necesitate. Trebuie sa o facem pentru a deveni constienti (si indiferent de varsta pe care o avem) daca acea legatura ne ofera bunastare si suferinta. Spunem aceasta din urma pentru ca exista cei care nu percep in ce masura umbra familiei le mijloceste si le deformeaza calitatea vietii.

  • Trebuie sa fim clari cu parintii nostri ce comportamente suntem dispusi sa acceptam si ce nu suntem.
  • Stabilirea unor limite clare este un exercitiu pentru sanatate . Daca nu ii respecta, daca reactioneaza prost si folosesc victimizarea avertizandu-ne ca ii abandonam, trebuie sa evitam sa cadem din nou in retelele lor. Cand unul stabileste o limita, ceilalti au doar doua optiuni: sa le accepte sau sa vedem cum ne distantam si mai mult.

Cel mai de succes lucru in toate cazurile este sa vorbim asertiv si clar cu parintii nostri despre cum vrem sa fie lucrurile pentru binele tuturor. La fel, si nu mai putin important, nu trebuie sa neglijam un alt aspect esential: vindecarea tuturor acelor ani de uzura si manipulare constanta .

Aceste rani lasa adesea amprenta stimei de sine scazute si chiar a stresului post-traumatic. Sa tinem cont.