Cand presedintele Xi Jinping al Chinei a facut prima sa vizita de stat in Statele Unite in 2015, el si-a completat cererile de respect in asigurari. A curtat directori din domeniul tehnologiei, in timp ce apara controalele internetului din China. El a negat ca China militarizeaza disputata Marea Chinei de Sud, in timp ce isi afirma pretentiile maritime acolo. El a vorbit cu speranta despre un „nou model” pentru relatiile mari de putere, in care Beijingul si Washingtonul vor coexista pasnic ca egali.
Dar inapoi in China, in cadrul intalnirilor cu armata, dl Xi avertizeaza in termeni izbitor de severi ca intensificarea concurentei intre o China in ascensiune si o SUA cu dominatie de mult timp era aproape inevitabil si ca Armata Populara de Eliberare ar trebui sa fie pregatita pentru un potential conflict.
In povestirea domnului Xi, China a cautat sa se ridice pasnic, dar puterile occidentale nu au acceptat ideea ca o China condusa de comunisti ajunge din urma si le-ar putea depasi intr-o zi in primatul global. Occidentul nu va inceta niciodata sa incerce sa deraieze ascensiunea Chinei si sa-si rastoarne Partidul Comunist, a spus el in discursurile adresate armatei, care nu sunt in mare parte raportate de mass-media.
„Fara indoiala, puterea tot mai mare a tarii noastre este cel mai important factor care conduce la o reajustare profunda a ordinii internationale”, le-a spus el comandantilor de top in noiembrie 2015, la doua luni dupa vizita sa in Statele Unite. „Unele tari occidentale nu vor absolut niciodata sa vada o China socialista sa devina puternica sub conducerea Partidului Comunist Chinez”.
In ciuda asigurarilor pe care le-a dat presedintelui Obama ca nu va militariza Marea Chinei de Sud, dl Xi le-a spus comandantilor sai superiori in februarie 2016 ca China trebuie sa-si intareasca prezenta acolo, spunand: „Am profitat de ocazie, am eliminat interventia si am accelerat constructia in zona de sud. Insulele si bancurile din Marea Chinei, realizand un progres istoric in strategia maritima si aparand drepturile maritime.” (In anii care au urmat, China si-a extins rapid infrastructura militara in zona.)
Remarcile domnului Xi se numara printre colectiile de discursuri pe care dl Xi le-a rostit oficialilor Armatei Populare de Eliberare si Partidului Comunist, publicate de armata pentru a fi studiate intern de ofiterii superiori si vazute si coroborate de The New York Times. Volumele, „Declaratiile majore alese ale lui Xi Jinping privind apararea nationala si dezvoltarea militara”, acopera primii ani la putere, din 2012 pana in februarie 2016.
Discursurile ofera o viziune noua, nevatamata, asupra liderului aflat in centrul unei rivalitati intre superputeri care modeleaza secolul XXI. Ei arata ca uneori el si-a exprimat convingerea aproape fatalista – chiar inainte ca legaturile Beijingului cu Washington sa se scufunde mai tarziu in administratia Trump – ca ascensiunea Chinei ar provoca o reactie din partea rivalilor occidentali care incearca sa-si mentina dominatia.
„Cu cat ne dezvoltam mai repede, cu atat socul extern va fi mai mare si cu atat va fi mai mare revenirea strategica”, le-a spus domnul Xi ofiterilor fortelor aeriene chineze in 2014.
In viziunea despre lume a domnului Xi, Occidentul a cautat sa submineze puterea Partidului Comunist Chinez in tara si sa limiteze influenta tarii in strainatate. Partidul Comunist a trebuit sa raspunda acestor amenintari cu o stapanire cu mana de fier si o Armata de Eliberare a Poporului din ce in ce mai puternica.
In timp ce domnul Xi se pregateste sa se intalneasca cu presedintele Biden in California in aceasta saptamana, intrebarea cum isi vor gestiona cele doua puteri rivalitatea planeaza asupra relatiei.
Dl Xi a incercat sa stabilizeze relatiile cu Washingtonul, aparent presat de problemele economice ale Chinei si de dorinta de a reduce izolarea diplomatica a Beijingului. „Avem o mie de motive pentru a creste relatia dintre China si Statele Unite si niciunul pentru a o strica”, le-a spus recent domnul Xi parlamentarilor americani la Beijing.
Dar cu neincrederea reciproca profunda, orice relaxare a antagonismului dintre cele doua parti ar putea fi slaba.
Dl Xi a subliniat ca judecata sa asupra provocarii prezentate de Statele Unite ramane neschimbata, spunand cu o rara claritate publica in martie: „Tarile vestice conduse de Statele Unite au implementat izolarea, incercuirea si suprimarea Chinei”.
Indoieli despre puterea americana
Parerile domnului Xi despre lume si despre Statele Unite poarta amprenta anilor tulburi ai Chinei, cand se pregatea sa preia puterea. China a crescut rapid, dar reformele care au impulsionat aceasta crestere au incetinit, iar coruptia oficiala era rampanta. Statul de securitate se extinsese, dar protestele si disidenta s-au extins.
Pe masura ce domnul Xi a aparut ca lider de asteptare al tarii in 2007, unii diplomati, experti si veterani bine conectati ai Partidului Comunist au prezis ca va fi un pragmatist care ar putea relua eforturile Chinei de liberalizare economica. Unii chiar au vazut in el o sansa de schimbare politica dupa o lunga perioada de stagnare.
Ei au citat pedigree-ul domnului Xi ca fiind fiul unui lider revolutionar care a ajutat la supravegherea revizuirii economice a Chinei in anii 1980 si in deceniile pe care domnul Xi le-a petrecut ca functionar in provinciile comerciale de coasta din estul Chinei, inclusiv 17 ani in Fujian, unde a curtat investitori din Taiwanul vecin. Li Rui, un inalt oficial pensionar care a servit candva ca asistent al lui Mao Zedong, a consemnat in jurnalul sau o conversatie din 2007 despre domnul relativ necunoscut, Xi.
„Am intrebat cum a fost Xi Jinping si raspunsul a fost patru cuvinte: „a guverna fara a face nimic”,” a scris domnul Li. „Ar fi bine”, a adaugat domnul Li, „sa lasam pe toti sa-si foloseasca punctele forte cu mai putina amestec”. (Domnul Li a murit in 2019; jurnalele si corespondentele sale sunt tinute de Institutia Hoover de la Universitatea Stanford.)
Dar educatia si mediul familial al domnului Xi au lasat o amprenta mai complexa decat si-au presupus multi: era, mai presus de toate, mandru de partid si de revolutia comunista. Iar scepticismul cu privire la puterea americana si nelinistea fata de intentiile sale fata de China deveneau din ce in ce mai populare la Beijing, pe masura ce domnul Xi se pregatea sa preia fraiele puterii.
Criza financiara globala din 2007-2008 a spulberat presupunerile oficiale ale Chinei conform carora factorii de decizie economica ai Washingtonului sunt competenti, chiar daca Beijingul nu a fost de acord cu ei. Oficialii chinezi i-au chestionat pe oficiali americani precum Hank Paulson, pe atunci secretarul Trezoreriei, despre gestionarea gresita a situatiei. Pentru multi din Beijing, lectiile s-au extins dincolo de sistemul financiar.
„A fost un moment determinant”, a spus Desmond Shum, un om de afaceri a carui carte de memorii, Red Roulette, descrie acei ani, cand s-a amestecat cu elita politica a Chinei. „Dupa acel moment, intregul model occidental a fost pus la indoiala mult mai mult. A existat, de asemenea, aceasta credinta tot mai mare ca lumea ar avea nevoie de China pentru a deschide calea de iesire din mizerie”.
Spectrul „Revolutiei culorilor”
Pe masura ce dl Xi se pregatea sa devina liderul Chinei, presedintele Vladimir V. Putin al Rusiei a aparut ca un model de om puternic autoritar care se impinge impotriva preeminentei americane.
„Acesti doi barbati au o harta mentala comuna a lumii – nu perfect aceeasi, dar comuna”, a spus Jude Blanchette, expert in China la Centrul de Studii Strategice si Internationale. „Amandoi vor sa-si intoarca tarile la o mostenire pierduta a maretiei; ambele vor sa recupereze teritorii cheie; ambii au un sentiment comun al traumei prabusirii Uniunii Sovietice”.
In special, domnul Xi si domnul Putin, care s-au intalnit in 2010, au impartasit o suspiciune ca Statele Unite sunt hotarate sa-si destabilizeze rivalii prin instigarea la insurectie in numele democratiei. Domnul Xi si alti lideri chinezi au adoptat conceptia lui Putin despre „revolutii colorate” pentru a descrie astfel de tulburari.
La mijlocul anilor 2000, temerile oficiale ale Chinei cu privire la o eruptie a protestelor antipartid nu pareau atat de exagerate. Coruptia flagranta si scandalurile oficiale infuriasera multi oameni. Internetul a deschis noi canale pentru amplificarea nemultumirilor.
Liderii Partidului Comunist Chinez au incercat de mult sa mobilizeze sprijin, invocand o miasma de amenintari externe. Avertismentele privind o conspiratie americana pentru a rasturna partidul si a transforma China intr-o tara capitalista prin „evolutie pasnica” se intorc in epoca Mao. Dar domnul Xi a evocat acele avertismente cu o urgenta distincta.
„Este cineva care si-a petrecut ani din viata lipsit de siguranta si, asa cum a spus mai tarziu, invatand de la tatal sau despre inconstantitatea relatiilor umane si a puterii”, a spus Joseph Torigian, cercetator la Hoover History Lab de la Universitatea Stanford, care a examinat Discursurile domnului Xi catre armata. „Acum devine succesorul numit si se uita in jurul lumii si vede „revolutii colorate” si Statele Unite se amesteca si, pentru el, ideea este ca, in cele din urma, puterea este ultimul garant al securitatii si puterii.”
Dl Xi a vazut lectii in revoltele „Primavara araba” care i-au rasturnat pe lideri autoritari corupti din Orientul Mijlociu. Rasturnarea liderului Egiptului, Hosni Mubarak, in 2011, a lasat o impresie profunda asupra liderilor chinezi, care au vazut paralele cu protestele pro-democratie din 1989 din Piata Tiananmen din Beijing, a declarat John K. Culver, un fost ofiter al Agentiei Centrale de Informatii care a urmat. Ascensiunea domnului Xi.
„Ceea ce i-a speriat cu adevarat a fost Egiptul, pentru ca Hosni Mubarak a crescut ca ofiter in armata egipteana si totusi armata s-a intors impotriva lui”, a spus dl Culver. Liderii chinezi, a adaugat el, „au vazut asta si s-au intrebat: „Daca Piata Tiananmen s-ar intampla astazi, ar salva armata din nou partidul?””.
Renovarea militara a lui Xi
La cateva saptamani de la preluarea puterii la sfarsitul anului 2012, domnul Xi s-a intalnit cu oficiali si a lansat un avertisment: colapsul Uniunii Sovietice, a spus el, a fost o poveste de avertizare pentru China. Cazuse, s-a plans el, pentru ca armata ei isi pierduse nervii. El a avertizat oficialii ca China ar putea suferi aceeasi soarta daca partidul nu isi va recupera coloana vertebrala ideologica.
Luni mai tarziu, a emis un edict intern pentru a reduce influenta a ceea ce el a numit idei occidentale, cum ar fi conceptul de drepturi universale ale omului si statul de drept, in universitati si in mass-media.
De la primul sau summit prezidential cu Obama din 2013, dl Xi s-a dovedit a fi un „lider mult mai asertiv si mai increzator” decat predecesorul sau, Hu Jintao, lasand deoparte punctele de discutie pentru a-si sustine opiniile, potrivit Ben Rhodes. , fost consilier adjunct pentru securitate nationala al domnului Obama.
„Acesta a fost un tip care nu era doar liderul unei petreceri, era propriul sau om”, a spus domnul Rhodes intr-un e-mail.
Dl Xi, care conduce armata in calitate de presedinte al Comisiei Militare Centrale, si-a rezervat comandantilor sai unele dintre cele mai clare avertismente despre Occident.
„Legile junglei” ale competitiei internationale nu s-au schimbat”, le-a spus el delegatilor militari la legislatura nationala a Chinei in 2014. El a subliniat prezenta tot mai mare a avioanelor, navelor si portaavionelor americane in regiunea Asia-Pacific ca dovada ca Statele Unite cautau sa controleze China.
El a mai spus ca protestele pro-occidentale care se extindeau atunci in Ucraina au fost un avertisment pentru Beijing. „Unele tari occidentale aprind flacarile acolo si comploteaza in secret sa-si atinga obiectivele geopolitice acolo”, a spus el. „Trebuie sa fim atenti la aceasta lectie.”
Pentru a se pregati pentru amenintarile pe care domnul Xi le-a vazut in viitor, a spus el, China trebuie sa-si revizuiasca urgent armata. De la sfarsitul anului 2015, el a initiat o reorganizare radicala a Armatei Populare de Eliberare, incercand sa faca din aceasta o forta integrata capabila sa extinda puterea chineza in strainatate, in special prin fortele aeriene, maritime si spatiale. Avertismentele sale despre Occident au ajutat la sublinierea urgentei acestor schimbari.
„Discursurile adresate oamenilor din cadrul sistemului sunt incercari de mobilizare”, a spus domnul Blanchette, cercetatorul de la Washington. „Nu faci asta spunand doar ca lumea devine putin complicata; ai nevoie de o naratiune care sa-ti permita sa distrugi interesele create pentru a realiza schimbarea.”
Dl Xi a avertizat ca Armata Populara de Eliberare este inca periculos de inapoiata si ar putea ramane in urma daca nu ar cauta sa inoveze, in special in imbunatatirea armamentului si a organizatiei de comanda. In aceste discursuri, domnul Xi nu a spus ca razboiul este inevitabil. Dar el a precizat ca fara o armata formidabila, China nu si-ar putea afirma vointa.
„In contestatia internationala, operatiunile politice sunt foarte importante, dar in cele din urma se rezuma la daca aveti putere si daca puteti folosi aceasta forta”, le-a spus el comandantilor Comisiei Militare Centrale in noiembrie 2015. „Mizand pe o limba de argint a castigat. nu functioneaza.”