Expresia „a fi o persoana buna” este foarte frecventa, dar foarte incerta, deoarece reduce ideea pe care o putem avea despre o persoana la doua cuvinte. Suntem obisnuiti sa reducem realitatea pentru a o intelege mai bine, dar acestea si alte simplificari pot provoca multa confuzie in viata noastra.
Esti invitat la o zi de nastere, nu cunosti pe nimeni, dar ziua de nastere insista sa mergi. La un moment dat al conversatiei, ea iti spune „e in regula pentru ca nu cunosti pe nimeni, iti voi prezenta lui Jorge, un prieten bun, care este o persoana foarte buna, vei vedea cum te conectezi si vei obtine de-a lungul”.
De fapt, nu este nimic ciudat sau fictiv in aceasta situatie. Adesea, cand mergem sa intalnim alti oameni, primim referinte de la altii despre cum sunt ei. Aceste informatii ne ajuta sa contextualizam momentul intalnirii respectivei persoane sau acele persoane si sa reducem incertitudinea.
Cu toate acestea, este foarte curios ca lipsa timpului sau tendinta noastra innascuta de a simplifica realitatea ne impinge sa oferim acest tip de informatii intr-un mod foarte polarizat si superficial. Atat de mult, incat toata lumea intelege cand cineva este etichetat ca „persoana buna” sau „persoana rea”. Sa mergem mai adanc.
Ce inseamna sa fii o persoana buna?
Poate ca aceasta este o intrebare mai dificil de raspuns decat ar parea. A fi o „persoana buna” cuprinde un intreg set de comportamente, cognitii, atitudini si motivatii atat de extinse incat este imposibil de definit.
In plus, nu este doar dificil sa definesti acest concept in sine, dar este si extrem de dificil sa faci o definitie care sa transcende orice cultura, societate si grup. Cu alte cuvinte, este probabil ca ceea ce numim „a fi o persoana buna” intr-o anumita cultura sa aiba prea putin de-a face cu notiunea acestui concept intr-o alta cultura.
Chiar si in cadrul aceleiasi culturi, contextul determina sensul acestui concept. Credeti ca conceptul de „persoana buna” ar fi acelasi intr-o dictatura ca si intr-o democratie? Ar fi la fel intr-un context de penurie si nevoie ca si intr-un context de abundenta? Probabil ca nu.
„Persoana buna” este un construct alcatuit din doua cuvinte. A fi persoana este o chestiune de ordine metafizica in care poate ca in acest context si in subiectul de fata nu merita sa intri.
Cu toate acestea, elementul cheie aici este bunatatea. Fara indoiala, o calitate totala si absolut subiectiva, susceptibila de evaluare de catre oricine. Acea evaluare, indiferent daca cineva este bun sau rau, este influentata de multe variabile, cum ar fi istoria de viata a persoanei care evalueaza, personalitatea acesteia, contextul social si familial etc.
De exemplu, nu este neobisnuit ca persoanele care au comis crime inca din copilarie sa empatizeze cu antagonistii filmelor, serialelor sau romanelor, justificandu-si comportamentul criminal si atribuindu-le intentii nobile.
O cerere de sine nefondata
Parintii si profesorii nostri exprima adesea ca dorinta lor , cand suntem mici, este sa devenim oameni buni. De altfel, aceasta dorinta, care se manifesta in multe feluri printr-un stil educational specific, este prezenta inca din primii ani ai copilariei noastre.
De parca ar fi o samanta, creste si se integreaza in conceptia noastra despre etica. Dar, dupa cum am mentionat mai sus, notiunea de a fi o „persoana buna” este foarte prezenta in modul nostru de viata si, in acelasi timp, este prost definita.
Ce este nevoie pentru a fi o persoana buna? Tendinta de a incerca sa fii oameni buni se traduce prin realizarea de actiuni care nu produc rau sau care presupun un beneficiu direct sau indirect pentru cineva. Problema apare atunci cand aceasta tendinta devine ceva apropiat de o obsesie.
Si este ca daca concepem ca pentru a fi o persoana buna nu putem face rau nimanui si trebuie sa avem tot timpul controlul total asupra comportamentului nostru, panorama nu pare prea incurajatoare. In viata, uneori facem rau oamenilor, intentionat sau neintentionat, si pierdem controlul, facem sau spunem lucruri pe care le putem regreta… Pe scurt, starea noastra ne predispune sa facem greseli care ii pot afecta si dauna pe ceilalti.
Deci nu exista oameni buni si rai?
Nu este ca exista sau nu exista oameni buni sau rai. Mai degraba, modul in care obtinem si furnizam informatii de la o persoana este disfunctional de cele mai multe ori. Cum ne putem crea o idee de incredere despre bunatatea unei persoane? Poate ca o evaluare a comportamentului persoanei este mai interesanta decat a acesteia.
Nu, nu exista oameni buni sau rai. Exista comportamente care pot fi considerate si reduse la „bune” sau „rau”, dar chiar si asa, este necesara contextualizarea acestora, intrucat uneori un anumit comportament poate fi considerat daunator din punct de vedere social, dar la plasarea lui intr-un context, imaginea Acest Comportament se poate schimba si chiar ajunge sa fie privit ca pozitiv.