Ceva fara precedent se intampla la Paris, cauzat de razboiul dintre Israel si Hamas si raspandirea acestuia in Europa. Pentru prima data, la o manifestatie majora la care participa reprezentanti ai marilor partide politice se numara extrema dreapta – dar nu extrema stanga. Duminica dupa-amiaza, mii de oameni au ascultat apelul presedintilor celor doua camere ale parlamentului de a-si arata sprijinul pentru valorile „republicane” franceze si respingerea lor fata de antisemitism – asta in fata unei cresteri abrupte a actiunilor antisemite incepand cu 7 octombrie.
Printre primii care si-au anuntat prezenta s-au numarat Marine Le Pen, de trei ori candidata la presedintie pentru Mitingul National (fostul Front National) si tanarul presedinte al partidului, Jordan Bardella.
Aproape simultan a venit o duplica de la omologul lor din extrema stanga, Jean-Luc Melenchon, liderul irascibil al France Unbowed (LFI). Partidul sau nu va fi prezent, a scris el pe Twitter, pentru ca marsul a fost un „intalnire pentru sustinatorii neconditionati ai masacrului [al populatiei din Gaza]”.
Este greu de supraestimat semnificatia simbolica a acestei schimbari.
Timp de decenii, politica franceza a ridicat un bastion impotriva extremei drepte, ale carei opinii – nu in ultimul rand asupra evreilor – au fost considerate „anti-republicane”. Vechiul Front National sub tatal lui Marine, Jean-Marie Le Pen, a fost vazut ca dincolo si a fost ocolit.
Intre timp, extrema stanga – comunistii, trotchistii si noile formatiuni precum LFI-ul lui Melenchon – au fost cu siguranta atacati pentru opiniile lor, dar nu au fost niciodata exclusi. Ei faceau parte din familia politica larga, intr-un mod in care franciza Le Pen in mod clar nu era.
In urma cu cativa ani, ca un partid de extrema stanga sa nu fi facut parte dintr-un mars impotriva antisemitismului ar fi fost de neconceput. Ca un partid de extrema-dreapta sa fi fost acolo, ar fi fost de neconceput.
Aceasta este zguduirea ordinii politice, care, desigur, precede cu mult razboiul din Gaza si se reflecta in diferite moduri in alte tari europene.
Extrema dreapta de astazi, renumita „dreapta dura” sau „dreapta nationala” si-a uitat – cel putin in Franta – obsesia pentru evrei si pretentiile sale de „lobby evreiesc”. Accentul sau principal este acum cei trei I – imigratie, nesiguranta si islamism – probleme pentru care gaseste o cauza comuna cu multi evrei.
Intre timp, extrema stanga din Franta, analizand Gaza prin prisma anticoloniala, vede un popor asuprit lovit de un imputernicit al unei superputeri si striga „Solidaritate!” Dupa ce a pierdut sprijinul vechii clase muncitoare, dintre care multi voteaza Mitingul National, are o noua baza naturala in randul imigrantilor politizati.
Ajungem astfel la situatia inedita in care un partid al carui fondator a numit odata Holocaustul „detaliu al istoriei” imbratiseaza deschis cauza evreilor francezi; iar la celalalt capat al spectrului, un partid construit pe ideile drepturilor omului si egalitatii este acuzat de antisemitism pentru ca nu a numit Hamas „terorist”.
Poate ca toate acestea ar trebui nuantate. La urma urmei, multi oameni inca mai cred ca extrema dreapta, in virtutea etosului sau francez, nu poate sa nu fie anti-evreiesc. Ei noteaza ca Jordan Bardella a refuzat saptamana aceasta sa-l numeasca in mod explicit pe Jean-Marie Le Pen ca fiind antisemit – un faux-pas la care dusmanii Raliului National (RN) au reactionat cu bucurie.
Iar in extrema stanga sunt semne de dezbinare in jurul lui Jean-Luc Melenchon, a carui personalitate intepatoare si metode autocratice ii conduc pe unii colegi la exasperare. Saptamana aceasta, un locotenent superior, Raquel Garrido, a primit o suspendare de patru luni in calitate de purtatoare de cuvant a partidului pentru ca a contestat linia liderului – nu in ultimul rand in privinta Hamas.
Dar punctul fundamental ramane: RN sub conducerea lui Marine Le Pen se manevreaza cu mare succes in mainstream, in timp ce LFI-ul domnului Melenchon se desfasoara singur.
Franta a asistat la mai multe marsuri pro-Israel de la atacul din 7 octombrie al Hamas, care a ucis aproximativ 1.200 de oameni in sudul Israelului.
Sondajele de opinie o confirma: conform IFOP saptamana trecuta, Marine Le Pen ar invinge opozitia in primul tur al alegerilor prezidentiale de astazi, cu pana la 33% din voturi. Dl Melenchon, la 22% la alegerile din 2022, a scazut la 14%.
Saptamana aceasta, unul dintre figurile istorice din lupta impotriva antisemitismului in Franta si-a exprimat parerile asupra acestor ironii ale istoriei si politicii.
Serge Klarsfeld si sotia sa Beate au contribuit la aducerea criminalilor de razboi nazisti in fata justitiei si au documentat deportarile si moartea a 80.000 de evrei din Franta exterminati in Holocaust.
Vorbind cu ziarul Le Figaro, domnul Klarsfeld, acum in varsta de 88 de ani, a spus: „Pentru mine, ADN-ul extremei drepte este antisemitismul. Asa ca, cand vad un mare partid de extrema dreapta renuntand la antisemitism si negationismul si se indreapta catre valorile noastre republicane, in mod firesc, bucura.”
„Extrema stanga, la randul ei, a avut intotdeauna propria sa traditie antisemita. Asadar, asa cum sunt usurat sa vad ca RN… ia atitudine pentru evrei, asa ca sunt trist sa vad extrema stanga renuntand la actiunile sale de combatere a antisemitismului”.