Exista situatii atat de puternice incat pot produce schimbari de durata in viata si in creier. Disocierea este un simptom frecvent experimentat, un mecanism pe care mintea il foloseste pentru a scapa de problema. O trauma este un eveniment de viata foarte stresant care dureaza in timp si produce o perceptie intensa a neputintei. Relatia dintre disociere si trauma este un fapt sustinut de numeroase dovezi stiintifice deoarece mecanismul de disociere actioneaza ca o frana de urgenta pe care mintea noastra o are pentru a ne proteja de evenimente oribile.
Disocia inseamna a rupe, a despica, a separa, a fragmenta. Sa explicam cu o metafora: imagineaza-ti ca ai o farfurie in mana (mintea ta). Apoi, cineva iti da o sperietura extraordinara si corpul tau se zguduie (eveniment traumatic). Ca urmare, placa cade si se sparge. Acest proces de destramare in psihiatrie si psihologie este cunoscut sub numele de disociere .
Plecand de la aceste concepte, vom explica acum in ce consta disocierea si trauma si care este relatia lor cu sanatatea mintala si practica clinica.
In cultura japoneza ei cred ca atunci cand ceva a suferit daune devine mult mai frumos, iar acest lucru este facut vizibil cu tehnica Kintsugi. Aceasta tehnica Centrala consta in repararea obiectelor ceramice sparte cu rasina si aur macinat, astfel, in loc sa ascunda imperfectiunea , o fac mult mai evidenta.
Ce este disocierea?
Pentru dictionarul Academiei Regale a Limbii Spaniole, disocierea are doua semnificatii:
- Separati ceva de altceva de care a fost atasat.
- Separati diferitele componente ale unei substante.
Pentru Temple (2019), disocierea este legata de situatii traite in legatura cu figurile de atasament primar (in mod normal cu parintii). Aceste situatii sunt potential traumatice deoarece implica abuzuri de diferite tipuri, neglijenta sau lipsa de ingrijire care, in functie de intensitatea si durata lor, afecteaza prezenta si severitatea simptomelor disociative.
Trauma este de obicei legata de maltratare sau abuz, neglijare fizica si emotionala, precum si lipsa de afectiune.
Pentru Batalla (2022), disocierea este un mecanism neurobiologic comun la victimele abuzului sexual din copilarie. Mai exact, este o strategie care ne permite sa ne deconectam imediat mintea de mediul imediat.Care este obiectivul? scapati de sursele de pericol pe care suntem incapabili sa le procesam, de emotii, sentimente si propriul nostru corp.
Disocierea se refera la intreruperea sau discontinuitatea in integrarea normala a constiintei, memoriei, sinelui si identitatii subiective, emotiei, perceptiei, identitatii corporale, controlului motor si comportamentului.
In acest sens, este de mentionat ca disocierea actioneaza si ca un mecanism normal si natural de protectie. Disocierea inutila este patologica si, in acest sens, actioneaza ca o perna impotriva evenimentelor care sunt potential traumatice, dar, ca o perna, amortizeaza impactul.
Ce diferentiaza disocierea normala sau normativa de cea patologica? Doua variabile: durata sa in timp, adica un eveniment traumatic trait de mult timp, si intensitatea acestuia.
Disocierea in practica clinica
Manualul de Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mintale (DSM-5) include principalele entitati clinice care pot fi diagnosticate cu referire la disociere.
Ca urmare a disocierii, pot aparea dificultati in reglarea propriilor emotii si autocontrolul comportamentului.
Amnesia disociativa
Aceasta entitate clinica se caracterizeaza prin incapacitatea persoanei de a-si aminti evenimentele biografice de natura traumatica sau stresanta (de exemplu, abuzul sexual in copilarie) . Este incompatibil cu uitarea obisnuita si constituie o reactie la factorii de stres grav si poate constitui un simptom al tulburarii de stres post-traumatic.
Pentru Asociatia Americana de Psihiatrie ( APA ), un numar mare de pacienti au dificultati cronice in formarea si mentinerea relatiilor satisfacatoare. Povestea obisnuita din spatele acestor pacienti este trauma, abuzul si victimizarea frecventa. Multi dintre ei au un istoric de auto-mutilare, tentative de sinucidere si comportamente cu risc ridicat.
Amnezia disociativa este definita ca incapacitatea de a-si aminti informatii autobiografice importante de natura traumatica sau stresanta.
Tulburare de identitate disociativa sau personalitate multipla
Pentru Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), aceasta tulburare constituie existenta, la aceeasi persoana, a doua sau mai multe stari de personalitate diferite , asociate cu discontinuitati marcate in sensul de identitate si agentie.
„Tranzitia” de la o personalitate la alta poate fi brusca si ca raspuns la o situatie traumatica care produce anxietate si suferinta.
Fiecare stare de personalitate are propriul model de experienta si modul sau idiosincratic de a percepe si a concepe lumea. Cum se raporteaza diferitele personalitati intre ele? In acest sens, relatia poate fi astfel:
- Mutual: Personalitatile pot conversa intre ele.
- Cu amnezie simetrica: nicio personalitate nu stie nimic despre ceilalti.
- Cu amnezie asimetrica (sau amnezie intr-o singura directie): adica personalitatea A este departe de a sti ceva despre personalitatea B; dar personalitatea B stie lucruri despre personalitatea A: isi impartaseste amintirile.
In plus, personalitatea originala are tendinta de a fi mai supusa, pastreaza numele real al pacientului, este mai pasiva, dependenta, vinovat si deprimat, in timp ce ceilalti sunt mai independenti si se pot dovedi a fi agresivi si ostili.
In personalitatea multipla exista lacune recurente ale memoriei pentru evenimente cotidiene, informatii personale importante sau evenimente traumatice care sunt incompatibile cu uitarea obisnuita.